Roș-albaștrii

…roș-albaștrii atacă în valuri. Numărul 10 driblează în cascadă,
pasează cu călcâiul, tribunele vuiesc înnebunitor, însuși Infernul
pare să fi pogorât peste stadion, ca într-o celebră reclamă a
anilor ’90, cu Cantona și Figo răpunând, în crucea nopții, echipa
Iadului. Lupta nu e însă deloc lesnicioasă, adversarii sunt tari. E
limpede, astă-seară au venit aici să câștige. Ies la atac siguri pe
ei, echilibrează lupta, pe gazde le așteaptă o seară grea. Zecile
de mii de spectatori și milioanele strânse în fața televizoarelor
nu regretă însă nimic, ritmul și execuțiile fotbaliștilor sunt
smulse din jocurile de PlayStation.

…roș-albaștrii abia se târăsc. Numărul 10 nu driblează pe nimeni
pentru simplul motiv că azi nu e pe teren. În tribune, răzlețite,
câteva pâlcuri de oameni privesc posomorâte spre gazonul prost,
unde jucătorii nu inspiră nimic: niște amărâți care-și câștigă și
ei pâinea. Lupta nu e deloc ușoară pentru nici una dintre tabere,
se vede că adversarii au probleme cu terenul și cu mingea. E clar
că oaspeții sunt ambițioși, atacă și deschid scorul, spre
disperarea spectatorilor care regretă că au venit la stadion. Un
meci urât, enervant și pentru telespectatorii care comută pe…

…meciul de PlayStation, unde nebunia continuă, spre desfătarea
Planetei Fotbal. Aseară, între FC Barcelona -Real Madrid și Steaua
– FC Vaslui a existat o singură asemănare: roș-albaștrii au
câștigat la limită.